Echiparea clădirilor cu instalaţii de semnalizare a incendiilor se realizează în vederea asigurării siguranţei la foc a utilizatorilor construcţiei, pentru prevenirea incendiilor şi intervenţia în timp util în caz de apariţie a acestora, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, tipul acesteia, nivelul riscului de incendiu (categoria de pericol de incendiu), destinaţia clădirii, potrivit prevederilor si normativelor ISU in vederea stabilirii tipului de centrala de detectie la incendiu!
Centralele de detectie la incendiu adresabile trebuie să asigure:
– detectarea incendiilor atât pe căile de circulaţie pentru funcţionarea normală a construcţiilor, cât , mai ales , în spaţiile şi încăperile auxiliare, precum şi în acele încăperi în care incendiul ar putea evolua nestânjenit, fără a fi observat în timp util;
– anunţarea incendiului la punctul de supraveghere permanentă, automat şi/sau prin declanşatoare manuale de alarmă şi telefoane de interior, precum şi, după caz, la unitatea de pompieri (serviciu de pompieri);
– alarmarea operativă a personalului de serviciu, care trebuie să organizeze şi să asigure prima intervenţie şi evacuarea utilizatorilor în conformitate cu planurile de acţiune stabilite;
– avertizarea ocupanţilor (utilizatorilor) din clădire asupra pericolului de incendiu şi transmiterea de instrucţiuni (mesaje) pentru evitarea panicii.
Echipamentul de control şi semnalizare a centralei de detectie la incendiu:
– a recepţiona semnale de la detectoarele conectate;
– a determina dacă aceste semnale corespund unei condiţii de alarmă;
– a indica o condiţie de alarmă acustic şi optic;
– a indica locul izbucnirii incendiului;
– a înregistra, dacă este posibil , oricare din aceste informaţii;
Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să afiseze următoarele stări de funcţionare a centralei de detectie la incendiu:
– starea de veghe, când echipamentul de control şi semnalizare este alimentat de o sursă de alimentare;
– starea de alarmă la incendiu, când este semnalizată alarma la incendiu;
– starea de defect, când este semnalizat un defect;
– starea de dezactivare, când este semnalizată o dezactivare;
– starea de testare, când este semnalizată o testare a funcţionării;
Instalaţiile de semnalizare a incendiilor trebuie să asigure alarmarea pentru evacuarea persoanelor, să asigure ori să faciliteze intervenţia pompierilor şi să pună în funcţiune sistemele de limitare a propagării incendiului.
La proiectarea instalaţiei şi stabilirea parametrilor de intrare/ieşire trebuie respectate cerinţele specificate în documentaţia producătorului, furnizată împreună cu echipamentele.
Proiectarea centralei de detectie la incendiu trebuie astfel efectuată încât efectele unui defect de cablu sau de conectare să fie izolat şi să nu împiedice:
a) iniţierea unui semnal de incendiu dintr-un spaţiu mai mare decât cel corespunzător unei singure zone de detectare;
b) semnalizarea sonoră a unei alarme de incendiu într-un spaţiu mai mare decât cel corespunzător unei singure zone de alarmare;
c) detectarea simultană a unui incendiu şi semnalizarea unei alarme de incendiu;
d) acţionarea simultană a semnalelor de incendiu prin ambele metode de iniţiere , automată şi manuală a centralei de detectie la incendiu;
e) acţionarea tuturor dispozitivelor de alarmă sonoră din clădire (cel puţin un dispozitiv trebuie să fie funcţional), dacă instalaţia este folosită pentru a emite semnalizarea sonoră de incendiu în clădire.
Instalaţia centralei de detectie la incendiu trebuie realizată astfel încât o indicaţie de defecţiune să fie dată în caz de circuit întrerupt sau scurtcircuit pe orice circuit de alimentare pentru detectoare sau declanşatoare manuale de avertizare, dispozitive de alarmă, oricărui echipament auxiliar căruia trebuie să-i fie indicată starea de defect.
Sistemele şi instalaţiile de semnalizare a incendiilor în zone cu pericol de explozie, gaze inflamabile, vapori combustibili şi praf trebuie realizate cu echipamente corespunzătoare mediului respectiv, asigurându-se aparate cel puţin cu siguranţă intrinsecă.
În zonele cu pericol de explozie se aplică reguli speciale de cablare, potrivit reglementărilor specifice.
Criterii de alegere a centralei de detectie la incendiu
Principalele criterii de alegere a instalaţiilor de semnalizare a incendiilor sunt:
a) categoriile de importanţă a construcţiilor;
b) tipurile de clădiri şi construcţii;
c) riscul de incendiu şi numărul ocupanţilor;
d) destinaţia clădirilor şi construcţiilor;
e) tipurile şi parametrii de funcţionare specifici ale echipamentelor, timpii de alarmare-alertare şi zonele protejate.
Echiparea cu instalaţii de semnalizare a incendiilor, potrivit scenariilor de securitate la
incendiu elaborate , se asigură la următoarele compartimente de incendiu, construcţii şi încăperi:
• toate categoriile de construcţii (compartimente de incendiu, încăperi) prevăzute, conform reglementarilor specifice, cu instalaţii automate de stingere cu apă , tip drencer sau pulverizatoare , cu ceaţă de apă şi substanţe speciale, în condiţiile în care acţionarea acestora se face prin astfel de instalaţii;
• construcţiile închise de importanţă excepţională şi deosebită (A, B), încadrate conform
legislaţiei specifice, neechipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, precum şi cele echipate la care este necesară semnalizarea incendiilor înainte de intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere;
construcţiile civile (publice) având destinaţia:
construcţii administrative şi financiar-bancare cu peste 600 de persoane;
construcţii de turism cu mai mult de 3 niveluri sau care adăpostesc peste 150 de persoane;
construcţii de cultură şi învăţământ, cu mai mult de 4 niveluri sau care adăpostesc peste 600 de persoane;
− construcţii de sănătate care adăpostesc peste 100 de persoane (având paturi de spitalizare-staţionare);
− construcţii comerciale şi de sport, cu peste 1.500 de persoane;
− construcţii de cult cu peste 600 de persoane;
− clădiri înalte şi foarte înalte, cu excepţia locuinţelor;
− clădiri cu săli aglomerate;
construcţii de producţie şi depozitare (inclusiv încăperi sau spaţii de producţie şi depozitare amplasate în alte clădiri) din categoriile A, B sau C cu pericol de incendiu, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2 , precum şi depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime).
Tipuri de instalaţii de semnalizare a incendiilor
Tipurile echipamentelor utilizate şi a instalaţiilor de semnalizare a incendiilor sunt:
Instalaţii de semnalizare a incendiilor pentru uz general în clădiri trebuie să fie prevăzute cu elemente standard SR EN 54 sau compatibile EN54:
– echipament de control şi semnalizare(centrală de semnalizare);
– echipamente de alimentare cu energie electrică;
– detectoare;
– declanşatoare manuale;
– dispozitive de alarmă;
– elemente anexe(izolatoare,module de intrare-ieşire).
Instalaţii de semnalizare a incendiilor pentru aplicaţii specifice sunt instalaţii pentru care nu există standarde europene sau agremente tehnice europene . Ele nu sunt prevăzute pentru protejarea întregii clădiri , ci pentru situaţii punctuale, cum ar fi:
– zone de prelucrare electronică a datelor, echipamente şi alte riscuri electrice;
– depozite cu stive înalte;
– zone cu pericol(chimic, biologic, nuclear de exemplu);
– riscuri provenite din interiorul sau extriorul clădirii.
Timpii de alarmare/alertare asiguraţi de tipul 1 trebuie să fie de 10 secunde pentru alarmare şi de la 10 secunde până la maxim 10 minute pentru alertare, din momentul intrării în alarmă a unui detector sau acţionării unui declanşator manual.
Tipuri de acoperire a zonelor de detectare la incendiu sunt:
– acoperire totală prin detectoare de incendiu şi declanşatoare manuale;
– acoperire parţială prin detectoare de incendiu şi declanşatoare manuale;
– acoperire căi comune de evacuare prin detectoare de incendiu şi declanşatoare manuale;
– acoperire locală prin detectoare de incendiu şi declanşatoare manuale;
– acoperire a unui echipament prin detectoare de incendiu;
– acoperire prin declanşatoare manuale.
Prin acoperire totală se înţelege acoperirea de către instalaţia de semnalizare a incendiilor a tuturor compartimentelor de incendiu din clădire cu excepţia: grupurilor sanitare, canalelor şi puţurilor de cabluri cu aria secţiunii mai mică de 2 m 2 , spaţiilor de încărcare-descărcare neacoperite (depozite).
Prin acoperire parţială se înţelege acoperirea de către instalaţia de semnalizare a incendiilor a unuia sau a mai multor compartimente de incendiu din clădire, specificate.
În toate construcţiile unde există pericol de scăpări şi acumulări de gaz sau vapori inflamabili se vor monta şi/sau detectoare de concentraţie pentru gaze sau vapori, care în anumite concentraţii pot deveni periculoase (explozive sau toxice). Aceste detectoare trebuie să avertizeze optic şi acustic atingerea pragului de 20% din limita inferioară de explozie.
Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se prevăd doar cu declanşatoare manuale de alarmare, numai acolo unde observarea iniţierii incendiilor se asigură în timp util.
Instalaţiile de semnalizare a incendiilor prevăzute cu detectoare automate se dotează obligatoriu şi cu declanşatoare manuale de alarmare.
Amplasarea centralelor de control acces poate fi centralizată, în camera de comenzi a dispozitivelor de siguranţă ale clădirii sau amplasate local, în dreptul uşilor principale de acces în clădire.
Instalaţia cuprinde echipamentele pentru preluarea parolelor de acces (cârduri cu perforaţii, cu cod de bare, cu cod magnetic, de proximitate), recunoaşterea acestora şi permiterea accesului prin uşa respectivă .
Scopul şi funcţionarea de principiu a instalaţiilor automate de semnalizare a incendiilor
Rolul unei instalaţii de semnalizare a incendiilor constă în supravegherea permanentă a spaţiului protejat, în depistarea corectă şi precoce a prezenţei incendiului şi în declanşarea sistemelor de alarmare şi/sau de protecţie cel mai bine adaptate unei intervenţii rapide şi eficiente.
Detectarea incendiilor trebuie să fie precoce şi lipsită de alarme false , precisă , controlabilă şi înzestrată cu funcţiuni de autocontrol.
La apariţia unui semnal de incendiu, care poate proveni de la detectoarele automate sau declanşatoarele manuale de semnalizare, centrala de semnalizare declanşează alarma de incendiu locală. În situaţia în care nu se interpune o intervenţie umană (a operatorului centralei) într-un timp prestabilit, centrala de semnalizare îşi continuă programul, declanşând alarma generală de incendiu. Aceasta poate declanşa alarma externă de incendiu, acustică şi optică, destinată avertizării persoanelor din obiectiv şi după caz, a subunităţilor de pentru situaţii de urgenţă.
Concomitent cu executarea acestor operaţii, instalaţia poate executa, în funcţie de complexitatea echipamentelor ce o compun şi de programul prestabilit, activarea comenzilor pentru dispozitive de alarmare de evacuare, a dispozitivelor de protecţie (închiderea uşilor antifoc, deschiderea trapelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, oprirea instalaţiilor de climatizare-ventilar, punerea în funcţiune a instalaţiilor de suprapresiune pe căile de evacuare, întreruperea alimentării cu energie electrică a utilajelor) şi declanşarea instalaţiilor de stingere (dioxid de carbon, inergen, aerosoli).
Odată cu progresele înregistrate în tehnică s-au modernizat şi sistemele de protecţie împotriva incendiilor.
Principiul de funcţionare care se regăseşte la toate sistemele moderne constă în faptul că se pot identifica cu exactitate dispozitivele care iniţiază alarma, detectoare sau declanşatoare manuale.
Modul cum se tratează semnalul provenit de la dispozitivele de iniţiere a alarmei diferă de la sistem la sistem.
Astfel, la unele sisteme, semnalul de alarmă provenit de la un detector este afişat imediat la centrala de semnalizare ca alarmă de incendiu. La alte sisteme, alarma de incendiu este semnalizată numai după o temporizare de ordinul secundelor. Sistemele de fabricaţie recente, realizează o verificare a semnalului de incendiu dacă este sau nu real, prin întreruperea tensiunii de alimentare a detectoarelor de incendiu şi numai dacă se confirmă existenţa semnalului de incendiu consecutiv de două sau mai multe ori, doar atunci centrala validează semnalul ca alarmă de incendiu.
Aproape la majoritatea sistemelor se pot conecta pe aceeaşi linie atât dispozitive de iniţiere a alarmei (detectoare, declanşatoare manuale), cât şi dispozitive comandate (sirene, dispozitive pentru comanda stingerii).
Numărul elementelor care se pot conecta pe un circuit este cu mult mai mare decât la sistemele clasice, ajungând la ordinul sutelor. În plus fiecare element poate fi scos din funcţiune pe anumite perioade de timp şi reconectat în orice moment. Această facilitate este deosebit de importantă şi net superioară faţă de sistemele clasice la care trebuia să se scoată din funcţiune o întreagă linie (cu toate detectoarele aferente liniei).Faptul că pe acelaşi circuit se pot conecta atât dispozitivele de iniţiere a alarmei, cât şi cele comandate constituie un mare avantaj faţă de sistemele clasice realizându-se importante economii de cabluri şi scurtarea duratei de punere în funcţiune a unei instalaţii. Totodată, pe acelaşi circuit, se pot conecta atât detectoare adresabile cât şi clasice. Prin intermediul unei interfeţe adresabile se pot ataşa un număr variabil de detectoare clasice. În această situaţie, trebuie menţionat faptul că, centrala de semnalizare nu mai poate recunoaşte care detector clasic este în stare de alarmă, ci identifică codul interfeţei la care sunt ataşate detectoarele clasice.
La toate sistemele moderne, centralele de semnalizare sunt în fapt nişte microcomputere, la care printr-un software adecvat realizându-se o serie de funcţiuni care nu se regăsesc la centralele clasice. Prin funcţia de autodiagnoză se verifică periodic starea de funcţionare a tuturor elementelor conectate în sistem. Orice defecţiune este prompt semnalizată, astfel încât operatorul poate lua măsuri operative de remediere. Comunicaţia dintre operator şi sistem se realizează prin intermediul unei tastaturi, care în cele mai multe cazuri este montată pe panoul frontal al centralei. Prin intermediul tastaturii operatorul poate comanda sistemul să funcţioneze în anumite regimuri de lucru (zi, noapte) sau solicită diverse informaţii privind starea sistemului (afişarea evenimentelor, care detectoare sunt scoase din funcţiune etc.).
În cazul existenţei în sistem a unui mare număr de evenimente (semnale de incendiu, defect) se afişează ultimul eveniment. În toate situaţiile, semnalul de incendiu este prioritar faţă de semnalul de defect. Dacă instalaţia dispune de imprimantă, atunci toate evenimentele care s-au produs în sistem se afişează în ordine cronologică. Dacă instalaţia dispune doar de afişajul propriu al centralei, atunci prin diverse soluţii tehnice (led , bec special, apariţia intermitentă a cuvântului alarma) se indică faptul că în sistem sunt evenimente multiple. Pentru a putea lua la cunoştinţă de ele, operatorul, prin tastatura de care dispune, va solicita afişarea acestora. La redare, pe afişajul centralei de semnalizare, evenimentele se vor indica în ordine cronologică inversă, ultimul eveniment se afişează primul după care automat sau la comandă se vor afişa şi celelalte evenimente din sistem, simultan cu evenimentul se afişează data şi ora când a apărut.
Memorarea evenimentelor produse în sistem pe diverse durate de timp, de la câteva ore la zeci de zile, este o altă caracteristică importantă a sistemelor moderne. În plus, sistemele care dispun de o capacitate a memoriei suficient de mare , pot înregistra şi un anumit volum de instrucţiuni şi scheme grafice care se redau automat sau la cerere pe imprimantă sau monitor.
Pentru a putea asigura corectitudinea transmisiei informaţiilor pe circuitele de legătură cu lungimi foarte mari, la unele sisteme se pot intercala amplificatoare care au rolul de a reface semnalele, ce pot fi atenuate datorită rezistenţei fizice a liniei. În cazul în care această posibilitate nu există, fabricantul indică lungimea maximă a circuitului pentru care sistemul are o funcţionare sigură.
În esenţă, comparativ cu sistemele clasice de semnalizare a incendiilor, sistemele moderne asigură:
− identificarea exactă a detectorului sau declanşatorului manual care a iniţiat alarma de incendiu;
− autodiagnoza stării de funcţionare a elementelor ce compun sistemul;
− scoaterea din funcţiune, pe durată de timp prestabilită, a fiecărui detector, declanşator manual sau dispozitiv comandat;
− înregistrarea evenimentelor care au loc în sistem şi redarea la cerere sau automat la anumite intervale de timp;
− conectarea pe aceeaşi linie (circuit) a dispozitivelor prin care se iniţiază alarma de incendiu (detectoare , declanşatoare manuale) cât şi a dispozitivelor comandate (hupe, sonerii comandă stingere);
− o mai mare flexibilitate în realizarea sistemelor şi siguranţă mărită de funcţionare.
Instalaţia de semnalizare a incendiului este obligatoriu compusă din două părţi principale:
• sistemul de detectare la incendiu;
• sistemul de alarmă la incendiu.
Sistemul de detectare la incendiu are ca elemente:
− detectoare automate;
− declanşatoare manuale;
− echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare); − echipament de alimentare.
Sistemul de alarmă la incendiu are ca elemente:
− echipament de control şi semnalizare (centrală de semnalizare);
− echipament de alimentare cu energie electrică;
− echipamente de alarmare;
− echipament de transmisie la distanţă a semnalelor de incendiu – opţional;
− echipament de transmisie la distanţă a semnalelor de defect – opţional;
− echipament de comandă a protecţiei automate la un echipament automat de stingere a incendiului, atunci când există instalaţie automată de stingere a incendiului.
Toate dispozitivele conectate la sistem trebuie să fie evaluate şi testate pentru compatibilitatea utilizării în instalaţii.
Instalaţiile de semnalizare şi detecţie a incendiilor aferente construcţiilor se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu , tipul de clădire, de categoria de importanţă a construcţiilor şi de parametrii ce trebuie supravegheaţi, cum sunt: temperatura din încăpere, fumul, emanaţia de gaze periculoase sau explozive, flacără.
Alegerea unui anumit sistem de detecţie trebuie să se facă încă din faza de proiectare a construcţiei, pe baza unor criterii normative ce au ca scop principal siguranţa utilizatorilor.
Avându-se în vedere condiţiile specifice existente la nivelul operatorilor economici, prin introducerea sistemului de protecţie împotriva incendiilor, se urmăreşte a se obţine un anumit grad de siguranţă în exploatarea construcţiilor, reducându-se astfel nivelul riscului de incendiu/explozie.
Ca urmare a eficienţei sistemelor de detecţie şi semnalizare a incendiilor cu funcţionare automată se constată pe plan mondial o diversificare şi modernizare continuă a acestora, ajungând până la o integrare a acestora în sistemele de tip BMS (Building Management Systems).
O aplicaţie BMS include sistemele hardware, software şi cele de comunicaţii necesare transmiterii de informaţii între componentele sale. Beneficiile implementării unui Sistem de Management pentru Clădiri (BMS) sunt simplificarea procesului de management al clădirii, siguranţa, confortul şi reducerea costurilor aferente operării unei clădiri.
Cu aleasa consideratie,
Echipa Industrial Management.
Prezentele inscrisuri,Legi sau Hotarari de Guvern, nu reprezinta o verisiune oficiala, fiind doar cu titlu informativ, la data publicarii acestora!
Site-ul www.isuautorizari.ro, nu este responsabil pentru acuratetea datelor!